Nu mai eşti fetiţa cu fundiţe, în rochiţă roşie cu şortuleţ alb cu bulinuţe, croită de bunicuţa. (Fără acadea, şi cu păr şaten şi creţ!)
Uiţi să gândesti în gând, uiţi de oglindă, să scrii şi să citesti, să vrei mai mult, să vrei ce vrei, să cauţi o idee. Uiţi să vorbeşti cu oameni. Te bucuri de ce ştii, de cât de bine-ţi este; uiţi de razboi, de sete şi să-l priveşti pe mâine.
…Şi de atâta bine, îmbătată de chintesenţe, dărâmi stâlpii templului. Exersezi numai zâmbetul tâmp şi nu te mai uiţi în jos. Devii vulgară, exagerată, deplasată şi peste cal. Uiţi să mai cânti în duş. Uiţi cum erai. Din ce trăieşti, şi cât o să mai ţină?
Eşti altfel şi altcineva. Eşti domnişoară!
Leave a Comment
No comments yet.
Comments RSS TrackBack Identifier URI
