Azi dimineaţă am simţit toamna şi mi s-a făcut dor de 15 septembrie. De mirosul de plastic chinezesc al coperţilor de caiet (transparente pentru cele mai importante, albastre pentru restul), de penarul plin, impecabil organizat, de acuarelele noi. Mi-e dor să-mi scrie mami frumos etichetele cu Tom&Jerry şi orarul. Şi să-mi linieze caietele, câte 20 de foi în fiecare. Să-mi organizez teancul de manuale de pe birou în sertare pe materii, matematica mai sus. Să-mi rânduiesc cărţile pentru a doua zi în formă de piramidă şi să le aranjez apoi în ghiozdan. Apoi mai era drumul spre şcoală prin toamnă. Şi mai apoi fluturaşii şi fâstâcelile provocate de senzaţia că toţi copiii mai mari mă fixează şi mă ştiu nepregătită.
De ceea ce urma apoi la şcoala, nu mi-e dor, azi nu m-aş întoarce.
1 Comment(s)
Comments RSS TrackBack Identifier URI
Post scris dupa modelul de identitate feminina frivola, cu vreo doua trairi interioare neimpresionante. Cu senzaria ca e speciala pentru ca stie cuvinte si cum se scriu ele corect. Coplesita de impresii naturale si eliberata de bagajele (cufere de zestre intregi) emotionale. BRRRR!!!…