De ceea ce urma apoi la şcoala, nu mi-e dor, azi nu m-aş întoarce.

Cine-mi face şi mie Hausarbeiturile?… In a way, I miss “das darf man nicht, das hab ich auch nicht gemacht”. Aici oricum nu se face nimic.

Bucureştiul e o mare saună (foarte) urât mirositoare, aglomerată de pipiţe bronzate galben şi ţăranii lor. În nări şi-n urechi am straturi de praf. Mă doare capul şi mă ustură fruntea. Hainele îmi miros a transpiraţie. Am picioare negre, de ţigan. Mă irită gârâiturile de boxe de la colegul de bancuţă de metrou.

E bine pentru azi că ieşim în formaţie “Los retardos – retarded for life”. Tot pentru azi – împlinesc 24 de ani şi 6 luni.

Uiţi să gândesti în gând, uiţi de oglindă, să scrii şi să citesti, să vrei mai mult, să vrei ce vrei, să cauţi o idee. Uiţi să vorbeşti cu oameni. Te bucuri de ce ştii, de cât de bine-ţi este; uiţi de razboi, de sete şi să-l priveşti pe mâine.

…Şi de atâta bine, îmbătată de chintesenţe, dărâmi stâlpii templului. Exersezi numai zâmbetul tâmp şi nu te mai uiţi în jos. Devii vulgară, exagerată, deplasată şi peste cal. Uiţi să mai cânti în duş. Uiţi cum erai. Din ce trăieşti, şi cât o să mai ţină?

Eşti altfel şi altcineva. Eşti domnişoară!

6 Fbr 2010, Dortmund NRW, Westf.halle: I lived Rammstein live.

Tremendous, colosal, fantastic!

Niciun issue, nicio durere, nicio dilema. Nu am de ce sa fiu suparata. Nici macar trista. Nici macar incruntanta. Sunt atat de bine, incat ar trebui sa zambesc neincetat. Adun linii si coloane si-mi da ca-s bine, bine de tot. Absenta nefericirii presupune uneori fericirea.

Concluzia este publicata in urma unei analize argumentate de statistici prelucrate din baza de date a ultimelor 295 de zile (9 luni si 22 de zile). Prognoza este perfect optimista, intrucat inductia matematica este unul dintre conceptele de baza ale filozofiei actuale proprii.

PS: criza de calciu a colegei din dreapta e full of shit.

Cat timp regreti, nu uiti. Cinci ani fara regrete… si regret.

Tacticos, te asezi la masa. Pe genunchi intinzi servetelul brodat, la gat iti legi cu o fundita delicata barbetica. Desfaci atent pachetul de guma de mestecat, apoi il introduci cu ura pastila cu pastila-n gura. Mesteci incordat si zgomotos intre 2 si 3 minute. Urmatorul pas este sa apuci un capat al gumei de mestecat cu doua degetele (de la aceeasi mana) iar intimp ce controlezi capatul celalalt intre incisivi, intinzi guma pana aproape se rupe. In final iei capatul dintre dinti cu mana cealalta si atent asezi guma pe farfuria din fata ta. Te uiti la ea cat trebuie si-I studiezi interesat proprietatile. Acum stii cum arata creierul meu dupa examenul de dimineata.

Mai am 4. Si abia apoi ma-ntorc.

[-I was at dentist the other day. I work at the brazilian ambasy, but I'm a normal man. I'm very informal.-Ah, valeu, monsineur!]

Posted in Acidul ucide ]]> http://endeder19nacht.wordpress.com/2009/01/25/295/feed/ 0 endedernacht http://endeder19nacht.wordpress.com/2009/01/24/mult-nimic-si-doua-firmituri/ http://endeder19nacht.wordpress.com/2009/01/24/mult-nimic-si-doua-firmituri/#comments Sat, 24 Jan 2009 18:02:45 +0000 endedernacht http://endeder19nacht.wordpress.com/?p=272 ]]> Inca nu stiu ce fel de om sunt. Cat de capabil, cat de responsabil, cat de loial. O critica obiectiva probabil m-ar aduce la un pas de depresia perpetua. Supravietuiesc uitand. Ma relaxez gandind cum altii au mai putine virtuti. Inspir, expir. Scufundata intr-un vechi masluit, intr-un kitch neautentic, intr-un murdar fabricat. Scriu neserios si-s incapabila de regrete. “Este cum este.”  Fara promisiunea lui “de maine”, raman in suspans si-astept sa-mi pocneasca venele.

Un loc printre voi am oricum.

Forţa cu care această sferă malefică a sentimentelor l-a încovoiat pe omuleţul albastru  trebuie să ne înveţe o importantă lecţie de viaţă: “Nimic nu-i sfânt, când eşti în sesiune.”

Dar, dacă se înâmpla altfel, aşteptaţi-vă ca începând cu 02.02.09 să deschidem în acest loc o secţiune corporatistă destinată activităţilor muncitoreşti. Anticipăm cu nerăbdare evenimentele viitoare!

Eu totuși cred in Moș Craciun.

Ce-mi place însă în atitudinea acestea de revelați, duri și luminați e altceva: încerci să-i duci de nas… și ține! Scornești că intră țara in război cu Cehia și-i îngrozești! Oricine îi înșeală, ei sunt ultimii care se prind. Mișcarea de revoluție poate fi și-n jurul Lunii, integrala-i șerpișor, ”digital” înseamnă ”pe bază de amprentă”. Pentru alte exemple caută orice colecție de perle și prostii.

Ideea e că anul ăsta n-am chef de dezbaterile clasice de sezon. Să nu-mi povestești adevărul despre Moș fără să fii Kant sau Nietzsche.

Eu știu ce știu, știu eu ce știu!

Cand…

or sa-mi apara riduri pe figura am sa fiu mandra de ele pentru ca am sa stiu sa le fac sa para riduri de intelepciune. Si la fel cand am sa albesc, n-o sa ma mai vopsesc. O sa fiu net si direct superioara pustanilor care asculta aceeasi muzica, dar nu au trait inca la fel de intens ca mine (in Vama Veche ) ). Deocamdata doar le zambesc atotstiutor, si de fiecare data functioneaza. Asta pentru ca e extrem de usor sa fii superficial si sa vobesti convingator despre Deep Purple, desi, ca orice sictirit, nu le mai mai stii decat refrenele. Sa nu-ti dai seama ca esti degeaba cat inca mai poti parea smart si stapan pe ce ti se intampla.

Pe mine ma entuziasmeaza o expozitie de gaini vii, el tocmai ce a scornit teoria constructivismului social. Insul asta ma ameteste mai ceva ca jumatatea mea! Nica nu pot sa urmaresc din ce vrea sa-mi povesteasca. Adica: baiatul asta s-a distrat cat a putut cu studiile de concepere si intelegere infantila, dupa care a tras o linie si a zis: “ Operatiile folosite de gandire se dezvolta si ele si se exprima ca operatii de: clasare, seriere, numarare, masurare, deplasare in spatiu si in timp etc“

Pai sa fim seriosi! Daca nu vorbeste dexpre sex, lesbiene, deceptii sau violuri.. de ce il bagam in seama?!

A! Cocoseii impanati… preferatii in meniu. Duri si tristi, cu strategia gata invatata din jocuri cu pac-pac si stirile de la ora fixa. Cu privirea patruzatoare de ar patrunde orice membrana.

Singura chestie pe care o am in comun cu Piaget e ca amandoi suntem captivati de biologie. Eu azi am vazut… o expozitie de gaini de rasa.. VII si nefripturate.  “Toti actorii sociali au o cunoastere remarcabila a conditiilor si consecintelor asupra a ceea ce fac în viata lor de toate zilele“. Cretini. Macar aici imi permit aceasta aroganta.

Si mai las prostiile la o parte, il ignor pe Hetfield cand imi tipa in urechi “the shit that never comes” si mai arunc un ochi pe tema pe care o am de savarsit. And then again: sunt prea buna pentru asa ceva!

Canta aia cu “e deja gata sau abia a inceput?!”. N-ai cum sa nu te bucuri! Le zic ca-mi inspira ghilotina.. si ele RAD! Fiindca ne stim de undeva, nu fiindca le-as decapita, desigur.

Si cand sa trecem la treburile serioase… mi se face rau si ma preocup numai cu scenarii in care reusesc sa vomit fara sa-si dea nimeni seama. Si cer o lamaie veritabila de la bar.

OBS: lumea e scarboasa! Si eu pot sa par scarbita. Dar nu-s.

PPS: Robert, daca mai esti pe acolo pe undeva, sa stii ca-ti duc dorul.

Îmi construiesc coșmarul

Privind zum zboara-o randunică

De criză afectat e si măgarul.

Eu cobor. La Obor.

Iubirea-i un curcan sălbatic

Privit de-un mistreț tomnatic.

Mama mea, in aia sapte ani, nu m-a invatat sa fiu umila si iata cum astazi suport consecintele. Nici lectii de pupincurism nu am primit, noroc ca m-am nascut cu franturi din acest talent. A avut sapte ani la dispozitie si nu mi-a aratat cum sa disimulez cand dezgustul ma umple. Norocul de data asta e ca am un zambet tamp universal utilizabil. In 2025 de zile, nicio reteta de rabdare si intelepciune cand factori independenti de vointa mea imi impun sa am de-a face cu cretinismul in forma pura. Am fost eronat educata. Keine Panik, imi caut deja altceva.

Sunt nespus de intoleranta si lucrez pe ritmuri house. Astept parfumul de Acasa de dinainte de Craciun. Si pe Garf sub brad, calculand traictorii de jefuit globurile.

Eu cand ies dimineata afara, surpriza! e frig si cam tremur. Ma gandesc pe loc la un pastel de sfarsit de toamna si frigul este mai frumos. Zambind surprins la ideea ca am un suflet de poet, ajung la metrou. Taxez calatoria, ma postez pe peron in locul in care in fiecare dimineata o fac si citesc presa matinala, usurica si simpatica precum o studenta la ASE. Cum termin horoscopul (care-mi prezice o zi plina de surprize), o noua surpriza: metroul vine la tanc! Ma urc, gasesc un loc liber, ma asez si… surprins observ ca in dreapta mea este un coleg de serviciu. Bucuros de aceasta noua surpriza, il intreb ce a facut aseara, de cand a iesit de la munca. Imi povesteste  cum mai e treaba in casnicia lui. Inseamna ca ma considera un prieten, nu doar un coleg, si asta ma surprinde. Asa ajungem cu viteza la birou, destinsi si placut surprinsi de cat de amicala a fost intalnirea noastra. Asa este si restul zilei mele plina de surprize placute.

Seara. Ei bine, seara este rezervata surprizelor! Seara… este ziua mea. Incantatoare si mult-iubite domnisoare (de obicei doua la numar) se intrec in a-mi pregati tot felul de surprize aromate. Cu randul, ca sa nu ma zapacesc. Una imi compune o scrisoare de amor. Raman surprins de cat de placut curg cuvintele-i dulci in fraze de iubire. Cealalta planuieste in detaliu o seara romantica in oras. Surpris, imi dau seama cat de mult tin la ea pentru asta. Prima reuseste apoi sa ma surprinda gatindu-mi prajitura preferata. A doua nu se lasa mai prejos, insa ramane plina de consideratiune pentru cealalta domisoara. Ghidusa si sensibila, imi ofera lungi discutii minunate la telefon, surprinzandu-ma cu usurinta ei de a vorbi pe plac sufletului meu. Sirul surprizelor este mult mai lung: mici cadouri si atentii, gesturi dragalase si alte lucruri care-mi dovedesc cata imaginatie au iubitele mele domnisoare. Ai ramane surprins sa afli, insa sunt un gentilom si nu pot intra in detalii.

La inceput am fost surprins de cat respect reciproc si bunavointa isi arata cele doua principese din viata mea. M-am documentat profund pe google despre aspectele sociologice, filozofice, antropologice,  parapsihologice,  morfologice, analogice si ecologice ale triunghiului format in jurul meu in mod surprinzator, si nu mica mi-a fost surpriza sa aflu ca numai un caracter complex poate provoca si sutine armonios asemenea relatii.

Of, micile surprize ale vietii!!!… Ce poti sa vrei mai mult?!

Exprimarea-i vaga, ambigua si saraca pentru ca nici mie nu mi-e clar ce vreau sa spun. N-ai scop, n-ai mijloace! Iti ramane doar un mugurel de frustrare noua.

Eu nu-s un animal social.

Sau zi-mi ca daca n-ai fugi, m-ai citi.

Daca as fi un ingeras alb si pur, ficatul saptamanal si rinichii zilnic mi-as dona.

Daca as fi un filozof grizonat si libanez, numai jocuri erotice as inventa.

Daca as fi copilul unui tata emo si fratele unei surori depresive, cu baietelul vecinilor in toaleta m-as juca.

Daca as fi cenusa gri si salbatica, de frica pedepsei cu briza printre valuri as ingheta.

Daca as fi parfumul distins si murdarel al unei nebunii de-o seara, pe grumazuri pete as lasa.

Daca as fi zambetul frivol si spatios al unei stimabile, dupa lacrimile ei amare in vant m-as da.

Daca as fi citit ceea ce mai sus din cuvintele am alcatuit, timpul cu-asa lectura pierdut cu zvacniri de remuscare l-as comemora.

Der Herrgott nimmt,
Der Herrgott gibt

Posted in Suficient e sa te plimbi prin camera, legat la ochi ]]> http://endeder19nacht.wordpress.com/2008/10/24/lauft-um-euer-leben/feed/ 0 endedernacht http://endeder19nacht.wordpress.com/2008/10/23/rosu-de-proaste/ http://endeder19nacht.wordpress.com/2008/10/23/rosu-de-proaste/#comments Thu, 23 Oct 2008 20:08:01 +0000 endedernacht http://endeder19nacht.wordpress.com/?p=177 ]]> Cand ma enervez imi amorteste ceafa, peisajul din fata ochilor se intuneca si ma ia cu ameteli… Nu pot sa zic ca-mi displace. E ca un joint cu emotii negative puternice.

“Down” e ca am devenit aproape indiferenta la prostia care ma inconjoara si ajung sa traiesc astfel de descarcari energatice si furtuni emotionale tot mai rar.  “Up” ar fi perseverenta tampelor sa ma scoata din pepeni.

E un inceput cu fluturasi in stomacel, tremurici si zambete tampe. E ca si cum am fi fost panuiti unul pentru celalalt. Intr-o armonie geniala.

Imi crut blogul de detalii pentru ca sunt modesta si invidia cititorilor nu ma tenteaza. Decat oleaca.

FERICITA

Marlyn Manson (n. J. Lennon) – Working Class Hero

Bruce Springsteen – Streets of Philidelphia

Chris Rea – The Blue Cafe

Brian May – Only The Good Die Young

Cinderella – You Don’t Know What You Got

The Doors – People Are Strange

Queen – Don’t Try So Hard

Falco – Jeanny

Whitesnake – Too Many Tears

Pink Floyd – Comfortably Numb

A treia zi:
“Pentru toti soferii cu constiinta incarcata: l-am gasit, relaxati-va!”

La urmatorul concert alege-ti UN minut in care sa tii ochii inchisi. Chiar daca te-ai dus sa-i vezi pe scena, lasa paradoxul uitat si doar asculta-i. Ai sa treci printr-un tunel intunecat si plin de decibelii superbi, totali, geniali. E un minut in care naparlesti de incruntarile de pana atunci, ca sa te poti scufunda in muzica pur, curat, dedicat. Fiecare nota capata sens, fiecare vers greutatea unui verdict (de “not guilty”:) ), fiecare instrument in sine devine o orchestra. Lasa-i sa-ti cante apoi numai tie despre misterele lumii, sa-ti spuna ca iubesti, lasa-i sa-ti umple sufletul de perfectiune si sa-ti multumeasca pentru asta. Take this waltz

Happy birthday, Mr Cohen!

Cauti culoarea, indiferenta si uitarea. Cauti informatia, cauti puterea. Sau cauti sa-ti pierzi vremea.

Dar aici e blogul meu. Informatia pe care o gasesti e controlata doar de mine. Excludem sansa sa descoperi in scrisul meu izvoare de putere. Cauta sa-l cercetezi doar daca te-am invitat eu si atunci esti BINEVENIT. Dar daca l-ai descoperit doar pentru ca esti istet/isteata si nu ai intentia pura si sincera sa ma idolatrizezi public pentru post-urile mele, e o vizita nedemna de acest spatiu si ESTI DAT/A AFARA, singing hallelujah!

Iubesc oamenii, sunt semenii mei! Pe cei care sunt frumosi, interesanti si plini de imaginatie ii iubesc cel mai mult. In special pe cei originali. Cu pecadere pe cei care imi seamana izbitor de mult. Fericita si entuziasmata, mi se dubleaza cotele tensiunii cand descopar cate am in comun cu cineva. In special daca il cunosc de multi ani. Cu pecadere daca brusc incepe sa-si savarseasca actiunile in aceeasi maniera in care EU o fac. Plagiatul e trist, plagiatorul adorabil iar eu… prea sensibila.

Dezgustator!

Despre cei pe care-i iubesc numai pentru ca le pasa sa-si vare nasul unde nu sunt invitati voi inventa ironiile alta data.

Frunzele ard e septembrie iara
Si vantul, vantul e o vioara…
…so they say.

Am facut curatzel in camarutza. Nu era murdarel, era chiar cocinutza. AAscult DDire SStraits, ddublez llitere cca sa-mi iiasa uun fel dde bbalbait in sscris si-mi ccompun ccompunerea cu ttitlul

“IIn GGura PPortitei”

“Draga carnetel de notite in care scriu cu scrisul meu anticaligrafic si gramatica mea mai-mult-decat-suspecta”, Beibi mi-a aratat THE Plaja. Plaja unde marea-i mare si albastra, scoicile sunt intregi si albe, nisipul fin si ca-n povesti. M-a dus acolo, dupa cum abia am mentionat, Beib, iar cortul nostru era aproape singurul. Libertate!… cum imi place mie.

Am experimentat astfel cateva chestii fooaaarte dragute. Incercand o gluma, pescaRusii ne-au pradat. Fara sa manance ceva, au tavalit in nisip jumatate din mancare. (Am considerat-o imediat  si unanim  o gluma iesita prost.) Am fost cu barca in larg, la pescuit si la inotat. Undita a prins doar alge, iar cand eu intram in apa, deveneam closca  cu puii de meduza. In ultima noapte am prins o  furtuna de credeam (doar eu…) ca o sa zburam cu cort cu tot. Era si o cherhana  negricioasa acolo, la vre’un km, si-am vazut si campuri transformate de foc intr-un iad viu dar pustiit de sufletele care te-ai fi asteptat sa zbiere arse de pedeapsa vesnica. (maaama, ce fraza oftatica!! – te face sa ofezi). A fost frumos tare. As fi spus “grozav”, dar… Well, am avut si parte de cateva lectii de lupte greco-romane si pleznit usturator care mi-au lasat mici amintiri mov si dureroase ici-colo, majoritatea pe picioare. Dar radeam, so putem presupune linistiti ca-mi placea.

Am ajuns acasa prajita si franta, dar acum stiu ce-i aia “Mare”.

O domnisoara draguta si serioasa a fost rapita la inceputul verii si tinuta prizoniera intr-o rulota de calatorii. Pentru a nu fi identificat de fortele de ordine, agresorul nu a pertecut mai mult de doua nopti in acelasi loc. Astfel a reusit sa faca turul UE cu victima sa in rulota. Stimabila si-a petrecut intemnitarea citind beletristici usurele, gatindu-i cu respect rapitorului si iubindu-l in fiecare noapte, cum aparea luna p cer. In noptile innorate, au jucat macaua. Odata cu venirea toamnei, domnisoara a fost eliberata, imediat ce familia ei i-a platit raufacatorului o recompensa substantiala constand in conturi dolofane si binecuvantare parinteasca. 

Psihologii britanici au descoperit ca fluorul din Colgate favorizeaza aparitia cariilor. Frigiderul meu e obscen de gol. Oricum, ma saturasem de branza cu rosii. Vreau inapoi la Lepsa. Si-un ciobanesc bucovinean.

Lasa, fata din greseli invata! Si numai din graselile ei. Am sa-mi economisesc iar resursele uitandu-ma la tv si la primul dor de comp, p-aci ti-i drumul. Sa nu te guduri de amuzament ca m-ai ginit. Macar not in my face.

In rest ce mai faci? Tot plictisit, satul, dezorientat, boem, linistit, rabdator, glumet, ironic, sclipitor, simpatic, sugubet, za best of za best?!

You win a while, and then it’s done –
Your little winning streak.
And summoned now to deal
With your invincible defeat,
You live your life as if it’s real,
A Thousand Kisses Deep.

People are strange when you’re a stranger
Faces look ugly when you’re alone
Women seem wicked when you’re unwanted
Streets are uneven when you’re down

Dont try so hard
Oooh dont take it all to heart
Its only fools they make these rules

Then I felt to the ground
Tasted ashes on my tongue
Thinking that only the death
Are forever young

I lived the life of a drifter
Waiting for the day
When Id take your hand
And sing you songs
Then maybe you would say
Come lay with me love me
And I would surely stay

I was bruised and battered and I couldnt tell
What I felt
I was unrecognizable to myself
I saw my reflection in a window I didnt know
My own face

N-am sa-mi reneg prieteniile. (In ciuda mea, pentru ca planul a fost sa platesc niste serpi sa le muste.) Am sa le iubesc in continuare, dar altfel. Le-am rapit si-am fugit cu ele in America. Doar pentru ca e prin dos nu inseamna ca nu e iubire

Cel mai plictisitor lucru in lume e nuditatea pe plaja de nudisti. Al doilea cel mai plictisitor lucru, e sinceritatea. Al treilea – propriile dureri, plansete, isterii, tradari si tot neamul lor de monstri interiori, amin!

…spre expunere dentara.

- Buna ziua. Va multumesc pentru invitatie.

- De sambata sunt acasa. Nu, nu-i plictisitor, ci doar un pic anost.

- (rade): Barurile imi lipsesc. Si viata de noapte. Dar am in schimb gradina bunicilor si casa de la munte.

- Norocul cel mai mare e ca nu-s singura pe front. Am aproape o mana de concetateni valabili si dragi.

- Abia daca mai fumez. Vara asta-am sa ma insanatosesc.

- De teama sa nu ruginesc aici, am reusit sa-mi ocup existenta pana in septembrie. Primul in program e Sibiul cu Lacrimosa si Tiamat. Dar astept rabdatoare neprevazutul.

- Cu dragostea stau bine. Savurez fiecare clipa in care mi-e dor de el. Apoi, daca-mi permite, am sa-l uit.

- Sunt ok, aproape echilibrata. Sper sa plec de la toamna din tara.

- Si eu va multumesc. La revedere.

Die Mona Lisa

Teoretic nu se mai cheama vacanta. I-am putea spune “eliberare”, chiar fara sa exageram de dragul cuvintelor pompoase. Atunci ii zice ca sunt libera si somera. Somaj inseamna libertate?! Daca da: Respect, Somerilor! Viva la revolucion! Si anarhia, ca azi am vazut 4 punkeri adevarati in metrou.

De maine tre sa fiu serioasa, gata cu joaca (nu la propriu). De maine incep fuga dupa mastere, curatenia in apartament (de vreo saptamana ci-ul meu si karma mea sunt blocate in lift) si listele cu “must do”. De manie redevin organizata, hotarata si infipta in realitatile deformate ale omului normal. Tre sa-mi schimb si muzica, in mp3player am numai cantecele ori de taiat venele, ori de dat cu capul in geamuri. Schimb melodiile, pastrez formatiile :d

Vreti sa stiti cat de buna e prima zi de dupa licenta? Well, n-o sa aflati de la mine.

De fapt a inceput numaratoarea inversa. Luni am licenta.

Tastele ma lasa rece. Tastele-s taste si au traditie in spinare, lasata de pe vremea dactilografiatului. Iar fara pacanitul masinii cand incepi un rand nou, tastele sunt plesuve. Poate space-ul ma incanta oleaca, totusi.

Bazaitul de boxe inactive ma scoate din sarite.

Dar click-ul!… Muzica mi-e pentru timpane! Click-ul rules! And Google is my friend.

CLICK.

]]> http://endeder19nacht.wordpress.com/2008/07/01/was-wir-wissen/feed/ 0 endedernacht http://endeder19nacht.wordpress.com/2008/06/26/concert-de-muzica-din-dragoste/ http://endeder19nacht.wordpress.com/2008/06/26/concert-de-muzica-din-dragoste/#comments Thu, 26 Jun 2008 22:18:31 +0000 endedernacht http://endedernacht.wordpress.com/?p=39 ]]> (ei:) Nu stii ce vrei. (el:) Te smiorcai degeaba. (tot el:) Ce?! vrei sa te mint?!… (ea:) Iti pierzi timpul pretios lancezind in Bucuresti. (ea:) “Da-te cu curul de pamant” si (el:) “baga-ti un deget in fund”. (ea:) Ceri, ceri, tot ceri si nu dai nimic in schimb. (el:) Si nu-ti mai face rau singura, se gasesc mereu altii care sa o faca. (ea:) Imi spui ce se intampla numai pe ultima suta. (tot ea:) Esti un robinet vesnic deschis din portofelul meu. (el:) Consumi prea mult. (ei:) Nu te angaja, nu e momentul. (ea:) Mi-e mai bine si am liniste fara tine, dar ar trebui sa vii sa vorbim. (ei:) Unde ti-e capul? (ei again:) Ce faci dupa ce termini licenta? (ea:) Tu nu erai asa, nu te recunosc. (el:) Ma-ta are dreptate. (ea:) Probabil ti-ai pierdut mintile pt ca ti s-au aprins calcaile. EU: =))

Asa suna corul celor care imi vor numai binele.

Desigur, pe de alta parte mai sunt rau-voitorii, invidiosii si falsii prieteni de la care aud “nu te mai stresa atata, trece” sau “azi te chinui, maine rasufli si nu te mai gandesti, apoi te mai chinui un pic…pana-i gata” sau “hai mai, ca nu-i asa de negru!” sau “da-i mai departe”… si “ce ti-as face de te-as prinde”.

In jungla n-ai internet, dar macar e clar cine-i Baloo si cine-i Shere Khan.

Dar se-ntampla ca-i un subiect complex si impersonal… deci si strain scrisului meu. Fac un exercitiu creativ si incerc sa-mi imaginez cu ce seamana si ce presupune statul la coada. Primii care-mi vin in minte (nu am vazut niciodata bunicii comunisti asteptand la coada la lapte) sunt maniacii aia de au stat 11 zile pt cel mai nou volum Harry Potter. Apar apoi (in mintea-mi) newyorkezii cu iPhone-ul, aia de s-au aliniat pe un ditamai bulevardul ca sa-si cumpere jucaria. Pai iti dai seama ca noaptea atmosfera era acolo ca intr-o maaaare tabara, in care toti copiii il iubesc numai pe Mickey Mouse?!… Spre o coada de-aia pornesti cu ghiozdanul gras de bere, chipsuri, pepene rosu, struguri, bomboane si alte lucruri necesare. Te insalezi pe un scaun facut din cutiile adunate de pe drum si lasi asteptarea sa inceapa: te distrezi, socializezi cu “de-ai tai”, uiti de cotidian si te relaxezi. Trebuie doar sa fii pe faza dimineata, cand incep vanzarile!

O codita e si o ocazie buna si subtila de agatat. Il pandesti o vreme cu coada…ochiului, iar cu prima ocazie (o creezi tu usor daca e sa se lase asteptata), il intrebi ceva despre obiectul asteptarii. Restul tine voi doi, coada si-a facut datoria!…

Coada e ca un Preludiu! Daaaa!… Aminteste-ti cum savurezi un preludiu luuung si reusit!… E jumatate din gustul dulce al victoriei )

O coada e preludiu daca astepti sa intri la concertul Metallica…

…Daca astepti sa-ti iei alocatia, sa-ti faci pasaportul, sa-ti reinnoiesti abonamentul ratb, in gara sau sa platesti cumparaturile in supermarket… nema preludiu!… Atunci ai timp de meditatie: te gandesti la Dumnezeu, la lume si la nemurirea nemuritorilor. Esti inconjurat de masculi transpirati si nesimtiti care-ti sulfa in ceafa, gagici isterice si gospodine preocupate de Otv. Astepti cuminte 20 de minute, induri smerit, iar din neant apare o blonda. Priveste 2 secunde coada si se aseaza nonsalanta la inceputul ei. Ii poti citi gandurile: “Am par superb, talie de viespie, fund de negresa si pantofi cu toc de 12; locul meu e in frunte!” Okey… Terapia cu respirat profound aer in piept da gres. Daca iesi la o tigara, munca din ultimele 20 de minute se spulbera in vant. Iti ramane doar sa iei atitudine.

Ii zici; ea-ti zice; ceilalti de la coada ii zic si ei… ajunge blonda pana la urma la fund, unde-i e locul. Mai trec 5 minute si-ti vine randul. Ceva nu-i bine!… Te-ai asezat la coada gresita, problema ta se rezolva la ghiseul celalalt. Gluma se ingroasa si preludiul devine tortura…

Fiecare varsta are coada ei.

Eu degeaba traiesc. Viata e un cacat in care sunt tarata de par de vreo 22 de ani incoace si din care am sa ies odata cu bunica mea.

Va urasc si va detest pe fiecare; ma dezgusta propiul eu. Sunteti atat de prosti incat sa fiti fericiti si eu nu mai suport sa va franez in fuga spre idealurile voastre marunte si meschine. Cretini peste cretini, v-as vomita pe toti.

Nimic nu-mi mai e sfant din inventiile lumii morale. Nu mai exista intrebari, exista un singur raspuns. Mi-e dor de vid.

Woman, be my slave! As fi. Chiar am pofta. Sa fiu a lui oricand ma vrea. Si sa ma vrea acum. (sau nu) 

Daca intr-o zi, de dimineata devreme, m-as preface ca nu ma mai prefac… V-as desfiinta pe toti astia de-mi mancati nervii incet si sigur. Mi-as alege o zi cu-n examen, sa intre si un prof in raza actiunii. La micul dejun… As continua cu un razboias blitz cu gagicile superficiale, plictisite si vesnic nemultumite in a lor perfectiune. M-as preface ca nu sunt diplomata si le-as taia din 2 replici. (Cine are nevoie de maceta, when you’ve got words? ). Restul e poveste.

De ce bei daca nu-ti face bine?! Mie-mi place sa dorm… dar ma si trezesc. Oamenii au descoperit si abtinultul! BOR ii zice ‘infranare’. De ‘desfranare’ nu am auzit inca nimic :d. Au descoperit oamenii si gaurile negre… Pici in ele, pici in vid. Macar de te-ai pierde in ceata!…

Nu-mi convine deloc.

Nu stiu cand mi-e frica mie sau de ce anume. Nu-mi vine nicio frica in minte. Nu am frici. Ca sa existe una, e nevoie de minim doua parti – iepurele si umbra. Eu sunt singura. E o buba mare, care n-o sa treaca daca nu gasim impreuna rostopasca potrivita prin padure.

Ach, la naiba!

Stii cum te simti cand te zbati intre DA si NU sa iei o decizie care ti se pare monumentala?!… Cand importanta covarsitoare a consecintelor iti ingheata transferurile neuronale si vezi numai negru in fata ochilor?! Cand ti se pare ca echilibrul intregului tau univers depinde de punctul in care ai sa horatasti ce cale sa apuci in problema respectiva?! Atunci presiunea iti striveste tamplele! Iti vine sa plangi inchis in baie si sa urli pana ti se rup corzile vocale, te sufoci, te zgribulesti si tremuri ca fetita cu chibrituri.

O saptamana mai tarziu…razi sincopat de cat de naiv ai fost sa te lasi atat de mult preocupat de un joc bizar de circumstante, cu nimic mai special decat atatea altele prin care orice om decent trece. Ia exemplu orice examen din orice sesiune de-a noastra: tre sa-l pici de 3 ori sa aiba relevanta restanta aia in viata ta. Dar de fiecare data, in ajunul zilei in care il dai, lumea ta se sfarseste si te intrebi cum ai sa mai poti ridica vreodata ochii spre soare… Cu cata tandrete iti amintesti apoi examenul ala dragut, la care proful v-a lasat sa copiati pe rupte, dar a pus numai 5 si 6!…

Well… nu prin asta trec eu acum. Tocmai joi mai am examen. Pana atunci, am descoperit “Greeks”, un nou serial perfect, pt o sesiune perfecta!

Fii tu insuti! Iar daca asta nu da roade, fii altcineva! Cand nimeni nu stie cum esti tu de fapt, poti fi oricine.

Piticul era odata ca niciodata. Traise multi ani piticul acesta, atat de multi incat uitase ce a trait. Era un om mic, pe care multe de boli de suflet il chinuiau. Era inrait de deziluzii si salbaticit de temeri. Era singurul pitic din lumea lui si niciun om normal nu era atent la ‘tristetile lui frivole’. A vrut sa scape de ironiile acide si de biciuiile proprie-i constiinte cand piticul s-a hotarat sa para mort. Micuta lui inima n-a mai batut ore multe si piticul a fost ingropat in nisipul rece cu o cutiuta muzicala in mana. In fiecare noapte ploaia plangea pe mormantul piticului iar din sicriu se auzea cutia muzicala.

E povestea din Spieluhr iar eu m-am apucat s-o talmacesc aici pt ca n-am chef de invatat. Poate si pt ca-l inteleg pe pitic.

Las timpul sa treaca, sa vedem daca chiar se rezolva toate de la sine. Sa vedem daca o sa ma mai apese mustrari. Sa vedem daca am sa imi pot controla dispozitiile.

As vrea sa nu mai tip. Sa vorbesc numai in soapta, ar fi ideal.

Nu aveam ce cauta la ASE si cel mai grav e ca abia acum imi dau seama de ce. Daca nu gaseam o facultate potrivita mie, ar fi trebuit sa am libertatea sa nu fac niciuna. Boschetarul chetist, care se plimba prin lume cu autostopul, e mai multumit cu ce face decat am sa fiu eu vreodata (exceptand pensionarea). Mda… am sa fiu un caz jalnic de om care isi asteapta pensionarea ca sa sa-si reinceapa viata de acolo de unde a lasat-o cand a terminat liceul. Ar trebui sa ma las de fumat, sa am macar o sansa sa apuc asta.

Depresie de sesiune.

Vreau la mami!

Nu cu adevarat, ea ma oropseste cel mai mult dintre toti. Ma pune sa fac patul, sa-mi tin hainele numai ordonat asezate in sifonier, sa spal vasele, sa invat, sa slabesc, sa port ochelarii, sa fiu serioasa si responsabila. Nu ma lasa sa joc renz online si sa ma culc tarziu. Nici sa mint, nici sa  vorbesc urat sau sa fiu rea ca asa imi vine mie. Ii plac atitudinile fair si hotarate, cand eu sunt in familie cel mai instabil emotional membru (mai rau decat frate-miu, el doar mai are de exersat la intretinut aparentele). Mami imi cere sa am VOINTA! Pai de unde?! Si de ce?

Cand am sa fiu mai praf decat imi convine sa fiu, am sa ma repar singura. Si n-o sa fie pre tarziu pt nimic, numai gainile isi gandesc viata in sanse pierdute. Pana atunci, scriu povesti cretine pe un blog cretin, ii urasc si ii iubesc pe toti si in fiecare seara inainte sa adorm uit complet ce am facut in ziua respectiva. Nu-s rebel fara cauza. Sunt un munte de indiferenta. Gratuit.

Beib… de ce nu ti-e dor de mine? Ma lasi intre depresii efemere si accente nervoase. Dimineata inca ma uit la telefon inainte sa constientizez ca ma trezesc. Nici mie nu mi-e dor de tine. De Garf imi e, de tine ba. Alta decat dorul e intriga in povestea noastra, stiu si eu. Dar tie ar trebui sa-ti fie!

Pana la urma, cred ca-mi place sa ma caznesc atata pt nimic. As fi un pic mai pustie daca nu as mai putea sa ma gandesc la tine. Cand am sa ma vindec, sper ca leacul sa vina din afara mea, sa fac o simpla substitutie.

De fiecare data, ploua alta ploaie.

Incep sa cunosc pe cineva care poate vorbi continuu fara sa-mi spuna nimic, uneori si repetandu-se in povestiri. Despre sine, nici macar despre propriul eu. Despre ce, cum si cand. Si de cate ori. Ce a mancat, cum e colegul de serviciu si cand si-a pierdut calmul. De cate ori si de fiecare data mirobolant. Prea multe amanunte! Incerc sa-i spun ca nu-s o vietate expansiva. Ar trebui sa inteleaga din destainuiri de genul asta ca ma preocupa mai mult existenta mea decat pranzul ei!…

Deocamdata e totusi ok, ma pot gandi la ale mele cat timp vorbeste. Am antrenament :d Si e o persoana cumsecade. Dar ma cunosc, si n-o sa mai fie bine mult timp.

Acum inchei cu o veste buna: iau iar o pauza sanatoasa de blog.  Pe data viitoare!

Cine stabileste pt mine ce merit si ce nu? Cine stie cand merit ceva mai bun? Dupa ce criterii? Cum de, ca sa merit ceva, nu e suficient ca IL VREAU?!…

De ce nu-mi iese ganditul: cand eram eu la varsta la care o fiinta rationala incepe a rationa, m-am luat de Kant, Eliade, Cioran s.a. Am rasfoit cate un pic din toate cate aveam in biblioteca, iar cand am vazut ca ei au gandit cu desavarsire Totul inaintea mea, m-a cuprins panica. Am inteles ca meditand si eu la randul meu nu am ce noutati sa aduc lumii. Asa ca m-am lasat de gandit… fara sa stau prea mult pe ganduri. Am ramas cu intuitia. Si uite ce ciot am ajuns astazi !

the voice inside my head

Sa zicem ca bei. Dar cand toate miile de draci pleaca din tine si tot spre tine se indreapta, ce faci?! Bei mai departe. Si atunci cand bei, cu cine stai la masa? Cu cineva destul de puternic sa-ti suporte puzderia de draci. Cu CINE?!

Cu Mami – nu, ca nu bei suc neacidulat. Cu prietenii de bere – nu, ca nu ai chef de schimbul de smiorcaieli pe care il implica astfel de intalniri. Cu prietenii de suflet – nici atata, pt ca nu vrei sa-i pierzi.

Compromisul propus de mine: renunti la un om in favoarea unui loc. Gasesti carciuma unde canta lautarii tai preferati, te asezi singurel si amarat la masa, iei o bere neagra si pe-aici ti-i drumul spre fericirea absoluta.

Muzica e tot ce imi ramane cand de restul conventiilor sociale naparlesc.

Aseara incepusem bine. Apoi a pierdut frate-miu ultimul metrou spre casa si mi s-a alaturat. Am vorbit cu el (ca la betie) si el chiar a vorbit cu mine. Am povestit de toate, gandite si simtite. De China, de iad, de dubitele politiei, de tatal nostru (care nu-i in ceruri, ci in spatele PSD-ului:)). Am depanat amintiri! EU si DAN! E un om fain pana la urma, cu un pic de geniu in el si cu un suflet chinuit mult.

Nu mai beau!…

Am sa iau o pauza, am sa fiu fetita cuminte si am sa ma port exemplar. Am sa lucrez la licenta, seara am sa stau numai in casa si am sa ma duc duminica la biserica.

Am sa-l uit pe Beib, pe care, dupa o ecografie sobra, mi-am dat seama ca l-am iubit fulminant numai vreo 2 zile (neconsecutive). L-am putut iubi pt ca nu-l cunosteam. Mi-e cam greata de atata superficialitate, as vrea sa opresc sirul de relatii apendicoase. Cum s-o fac, n-am idee… Poate aflu duminica din predica de dupa slujba.

Nu mai beau!…

In timpul mort, pierd timpul. Si Tache face asta.

Am sa ma duc la Lepsa si acolo am sa ma regasesc. Vreo 3 zile am sa stau acolo singura, sa ascult apa si vantul si sa-mi amintesc cine sunt si ce vreau.

‘Papusa, stai acolo nemiscata, sa te privesc. Asa imi place sa te am.’ E o lume, si lumea asta… Cata pasiune pot pune in Nimic? Oricata.

Azi nu te-am mai urat iar acum mi-e dor de tine. De privirea ta si de toate misterele pe care le intruchipai. O sa-mi treaca si asta, la fel de repede cum toate-mi trec… Nu am invatat niciodata cum pot sa regret ceva si de-asta nu stiu sa regret nici ca ai plecat nici ca nu ti-am lasat cale de intors. Am invatat doar cum sa imi chinui sufletul mai tare cand pierd. Apoi sa uit.

Ma impac umil cu frustrarea ca te spulberi din mintea mea la fel de brusc si de absurd cum ai si aparut. Dar resemnata inca nu-s.

In rest nimic nu mai are rost. Ramai cu bine.

Fata iti apreciaza grija, dar nu-i ce vrea ea de la tine. Ea vrea culoare. Vrea emotii de esenta tare. Vrea sustinere si toate valorile alea de le intelege toata lumea cand le stilizez dragut intr-un ‘bla-bla’. Vrea sa te simta, sa te cunoasca si sa te aiba. Si mai mult vrea sa o ai tu pe ea. Nu vrea sa lucreze ‘din culegeri’ pt ca asa e bine pt viitorul ei stralucitor si pt ca asa o apreciezi tu mai mult. Nu are nevoie de binefaceri concrete si sfaturi intelepte la volan.

Altfel, o sa te uite… pt ca are timp. Timp de studii superioare, timp de cariera, timp de iubire nebuna, de betii obscene, de prietenii oarecare, de pictat unghiile, de citit filozofii aberante, de jucat jocuri ciudate. Are timp sa devina serioasa si responsabila, are si timp de imbatranit. Asa cum are mereu si dreptul de a alege.

Greseala e a ei si se cheama Nerabdare. S-a aruncat cu capul inainte, asa cum e cel mai simplu si stupid sa procedeze. Dar fata are timp sa fie si nerebdatoare.

Si daca mai era nevoie, uite cum se apara:

Pit: cand suntem mici
Pit: suntem propriul nostru univers
Pit: cu cat ne indepartam mai mult de origine
Pit: cu atat ne apropiem mai mult de ceilalti…de toate celelalte
Pit: pana cand ne umplem cu totul
Pit: pana cand devenim universul

Ea e mica ;;)

Ceilalti nu aveau insusirile necesare sa ma faca o iubita asa cum voiau ei. Nu erau oamenii fascinanti pe care ii voiam a fi. Puisorul lor nebun le e strain acum, o prapastie sta deschisa intre noi.

Inainte de a va spune care este tema acestui butuc, sa va prezint o parte din invitati. O sa constatati ca sunt niste indivizi insipizi dar draguti pt ca le dau eu atata atentie.

…Astept microfonul de la hraparetii care-mi sunt prieteni uneori, sa pot incepe.

Sunt antrenorul Lotuli Olimpic de alergat pe 3 carari paralele intre ele si cu autostrada. Incepand cu viitorul, pe apa si in aer, mai greu pe pamant. Suntem cei ale caror realizari, cel putin deocamdata, nu exista. Desi avem legi si principii suficiente, nu prea stim cum sa le aplicam.

Contele este un necunoscut pt voi, dar un bun prieten de-al meu. Sa nu credeti ca mint. Speculatiile sunt deliciul meu. Nici eu, nici Contele, nu avem pic de spirit vinovat. De ce sa ne miscam pt victimele cazute intre noi?!… In Iad ajungem cu totii oricum.

Azi a trecut, incepe Maine.

Majoritatea personajelor mele imaginare au intrat deja in ‘painea vietii’. Eu nu, pt ca eu nu am terminat inca de filozofat in gol suficient cat sa fi definit din mine ce-mi trebuie. Sunt mai lenta, ce sa-i faci?!. Inca vorbesc codat dupa reguli numai de mine stiute si ma astept sa se inteleaga la ce ma refer cand dintr-o poezie zic doar un cuvant. Pe de alta parte nu prea inteleg regulile dupa care vorbesc ceilalti cand sunt subtili…

Imi place Absurdul cand eu il generez. Azi il aleg pe el pt miracolul prin care l-am cunoscut. Face sa sclipeasca partea cea mai buna din mine. Stie totul cu exactitate, dinainte sa-mi dau eu seama. Altfel probabil l-as uita cand inca ma mai tine in brate. Daca n-ar fi el, si n-ar fi niciunul altul, as fi singura si oficial asa cum sunt oricum, neoficial. Asta imi spun ca sa-mi pastrez sangele de soparla.

Chintesenta e dincolo de cuvinte si-s astazi eu insami prea plictisita sa incerc sa scriu ceva care sa-ti placa. La mine cuvintele vin din impuls. Intelegi de ce e si bine si rau daca-ti spun ca te iubesc?! ) Bine e pt ca orice impuls presupune sinceritate, rau pt ca se consuma mereu ca o artificie. Unii au trait-o pe pielea lor candva. Azi ploua, maine-i soare. E doar Vremea (nu clima )).

Presupunand ca e posibil, cat te intereseaza sa intri adanc in mintea mea?!

Era sa uit: Manifest!

Noi, astia mici si manevrabili, ne revoltam prin greva somnului contra evaluatorilor nostri perpetui, stiuti si nestiuti! Tipam sus si tare de durere! Durere la basca de probele, obstacolele si incercarile pe care le avem de promovat in fata Mariilor Lor!

Imi revin in simtiri. Nu mai explodeaza in mine niciun fel de declaratii. Daca as trai in realitate, explicatia ar fi firescul mahmurelii de dupa. Daca as trai in lumea mea, vinovata ar fi fatalitatea care ne va desparti intr-un final (pe mine de mine – cand voi distruge singura tot ce am declarat mai sus). Ma voi supune examenelor oricum, in continuare. Pt ca-mi place cand iau 10. Asa am sa ajung un om de bun simt, anost dar apreciabil. Responsabil, matur, serios si rabdator… eventual coerent.

(slabe sanse)

Auf Wiedersehen.

Serios ca-i fain.

Pana la 08 mai am de trait 22 )  

M-a magulit grozav atata atentie din partea dumneavoastra. M-ati facut celebra (absolut relativ), iar celebritatea e un drog care creeaza dependenta de la prima doza. Asta stim. Deci trebuie sa o cultiv (in jedem Fall). De ASEmenea, stim si ca sex sales. Deci iata-ma revenind in forta, pregatita sa bat campii p o tema cumva picanta, cumva interesanta…

But first!

                                                                           Motto: “Femeile sunt geloase si calculate, nu au in cap decat jocuri murdare!, spunea mama” – Aglaja Veteranyi

Draga Robert,

Stau cuminte in banca, intre Emi si Qui, la cursul ala infernal de anost. Sprijn falca-n palma si-mi zic: Doamne, cat de bine mi-ar fi acum in WH!… La locul “batranilor”, langa scena si boxe, cu o cafea si o br p masa, cu ochii p un chitarist pletos, inalt, inchis in lumea lui, preocupat de poezie, matematica si ploaie… Batranul si stimatul staff pasind in armonie cu inceputul de la “Smoke on the water” printre mese… Aproape ca simt mirosul White-ului. Aroma libertatii (stai geana pt un episod despre cum si cand sunt eu libera de griji, de mine si de timp! ). Buun… ai idee cam cum e acolo?!…Acolo sunt eu EU, e lumea MEA. E a mea pt ca am construit-o cum mi-a placut si nu s-a trezit nimeni sa mi-o atace. Am inteles-o cum mi se potrivea, cum ma facea sa ma simt ca pestele-n apa. E o lume idilica a muzicii, onoarei si libertatii. In WH se urca roackeri la dans pe mese, cad in boscheti si revin mereu fresh si gata sa o ia de la capat; in WH adevaratii duri semneaza condica in fiecare vara, de ani de zile. De acolo te stiu, de atunci esti un strop (mic si cinstit) mai iubit. Sper sa ne vedem conform planului, sa vorbim si face 2 face… de-om fi in stare

Yours,

   Andr.

 Sunt o entitate prin excelenta SU-PER-fi-ci-a-la. Aproape ignoranta. Nu-mi cuprind propriile-mi probleme, deci le evit. Nu-mi suport propriile-mi ganduri, deci bag in casti “Loverman” la vol max…  Si uite ca m-am trezit cu un blog in grija, in plin razboi (e klar de care!) cu Grg.gsp si chinuita de un vechi tatic sa-i inteleg problemele sentimentale (imi scurtcircuiteaza creierii!). Uitati retorica pura: Ce poftiti de la mine? La ce va asteptati?!… La paragrafe simpatice? La solutii mirobolante??? De unde bani de-atata br?! )

Ce secrete imi sunt din semi-intamplare azi dezvaluite: ”Totul, da’ totul se reduce in zilele noastre la informatie. Informatia, in 90% din cazuri, se obtine prin SEX. OMUL, in momentul in care plange pe umarul cuiva ca sa fie consolat, ori vrea o informatie, ori vrea sex. Si cum informatia se obtine 90% prin sex…”.       Restul e tacere

Epilog

Naivitatea si prostia nu-s mereu sinonime: STIU ca in White mai coboara cate o beibisoara dornica de senzatii tari sub masa si ca acolo ia ce i se da; stiu ca prin boscheti unii impart frateste droguri, altii pumni si bocanci in figuri; stiu si ca WH-ul s-a umplut de cocalari… si ce daca?!… ala nu-i WH-ul meu. E al nimanui  

Plictisitii mei,  

Cand am spus ca am sa o iau de la capat cu incercarile de a descoperi oameni noi…eram beata.  A rasarit soarele si mi-a amintit de ce renuntasem la sportul asta extrem. 

Va pup. Cu drag.

Ceea ce Nu Trebuia Demonstrat 

PS: Toate “meritele” acestei interventii i le cedez Anei: uite ce poti face cu o cafea tare!

Supa frige. N-are cine sa-mi sufle in ea. Pt ca eu cred in Democratie. (daca nu te-ai prins: altfel as fi avut un “suflator in lingura” pt ca as fi fost un dictator – pe cinste)
As fi vrut sa scriu despre ceva. Dar p drum am uitat despre ce. Avea cumva legatura cu fetele demente. Batea spre realitatile mele. Trimetea la ideile lui Jung. Figura in registre langa mitul Pesterii. Zambea catre maine (aka “de luni”). Sfarsea trist plutind pe valuri de daznadejde.

Imi plac oamenii falsi doar cat timp nu ma prind de falsitatea lor. Nu te teme, nu ma prind repede.

Tot atunci (in drum spre Sud), ma hotarasem sa-mi reneg toti prietenii. De tot. Oficial. Sa le zic ca de fapt nu am nevoie de ei. Ca nu-mi pasa. Si ca stiu eu ca nici lor nu le pasa. Ca ne nastem si murim singuri (nu asistati de asistente, cum mi-a zis un copil incet la minte candva…). I-as fi renegat pe toti ca sa-mi dovedesc ca sunt libera. Si sa le arat si lor ca STIU pana unde merg prieteniile noastre. Ca stiu ce NU ar face pt mine. Ca nu ma mai intereseaza evenimentele din gasca. Sa stie si ei ca eu am nevoie de mai multa IUBIRE decat imi arata ei zilnic (“zilnic” pt ca au fost momente si momente… daca as vb despre prietenie, ti-as spune cand m-am simtit absolut iubita si cand absolut…nu). I-as fi renegat pe toti, frate! Dar nu pot. Pt ca-mi pasa de ei. Si mai mult, am convingerea ca si lor de mine.
Nu-s libera… va iubesc.

Asaa… siiii…

Altceva: tu! Ce ai face din compasiune pt cineva (la care tii oleaca)?? Serios.. pana unde ai merge? Ce crezi tu ca l-ar ajuta pe sarmanul care-ti poarta mila? Nu zic de abnegatie, stai chill… Zic de… Uite: ai un amic tare amarat ca l-a papucit iubita. Ce esti dispus sa faci pt el ca sa se simta mai bine? Eu l-as lua la o br in hh. Sau i-as da 2 palme, sa vada ciripeli in loc de puncte negre. Tu ce ai face pt el? Te-ai culca cu el?/ I-ai gasi o pitzipoanca?
Chiar toata lumea (in afara de mine!) vede in sex solutii?…

Daca nu-i ajuti pe cei din jurul tau sa te descopere, nu va incerca nimeni sa te vada asa cum esti. Tu, cititorule mic si drag, mai incerci sa descoperi oamenii? Le mai dai o forma in minte ta, straina de realitate, dar cale spre a-i cunoaste?!… Eu am uitat sa fac asta. Dar am sa o fac din nou, pt ca tare imi mai placea.

Pana aici… zic clar?!…
Stai sa vezi!

E totul blurry. Sunt confuza. I-am zis si lui Sefu’. I-am mai zis si ca oamenii confuzi o dau in bara (ca la fotbal, cum Grg.Gsp stie) si eu m-am saturat. Vreau sa dau numai goluri. In poarta cu licente si mastere, in cea cu self esteem, in cea cu “iubi” si mai ales in cea …lalta.

Miercuri vezi ca plec la Amsterdam. Prin Bochum. Sa vezi apoi! Cu Emi. Toti o iubesc pe Emi. Dar dintre toti, eu cel mai mult. (Mihai nu se pune). Pe bune: Emi e suuuper tare si suuper originala. E frumoasa foc. Si de incredere. Te sustine, dar numai cand e nevoie. Daca o iei pe aratura, ea iti spune. Dar dragut, sa nu te superi. Emi e grozava. Emi crede in Dreptate!

Sunt satula de frig si de tutun. M-am saturat sa abandonez si sa uit. Izolata.
Insomniile imi forteaza mana. Incearca sa ma faca sa gandesc. Dar eu-s mai “prea shmecher, frate!”. Eu am mereu un refugiu pregatit. Lasa masochistii sa gandeasca! Eu am mp3-player!

gata

Now I’ll relate this little bit
That happens more than I’d like to admit
Late at night she knocks on my door
Drunk again and looking to score

Acu te las in pacea Domnului. Nu fara sa te avertizez ca ne vedem tocmai la urmatoarea betie. Si ca atunci am sa vorbesc si despre politica, religie sau legaturi periculoase, dupa cum mi-o tuna mie. Ti pup. Cu drag.
Pa.

PS: Daca nu-ti convine, fraier esti tu, ca ai citit